Bomba atomică a fost creată în cadrul Proiectului Manhattan, un program secret de cercetare și dezvoltare a armelor nucleare care a avut loc între 1942 și 1946 în Statele Unite ale Americii, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Mai mulți oameni de știință, printre care Enrico Fermi, Leo Szilard și Robert Oppenheimer, au fost implicați în dezvoltarea bombei, dar principalul proiectant a fost fizicianul american J. Robert Oppenheimer, care a condus eforturile echipei care a construit prima bombă atomică, numită „Trinity”, testată în iulie 1945 în Alamogordo, New Mexico. Bomba atomică a fost ulterior folosită în două atacuri nucleare împotriva Japoniei în august 1945, în orașele Hiroshima și Nagasaki.
Cât de puternică este bomba atomică?
Puterea unei bombe nucleare variază în funcție de designul și dimensiunea acesteia. Primele bombe atomice au fost relativ mici și aveau o putere de aproximativ 20 kilotone de TNT (kT), ceea ce înseamnă că echivalentul lor energetic a fost de 20.000 de tone de trinitrotoluen (TNT), un exploziv convențional.
În prezent, bomba nucleară cu cea mai mare putere dezvoltată vreodată este Bomba Țarului, construită de Uniunea Sovietică în 1961. Această bombă atomică a avut o putere de aproximativ 50 megatone de TNT (Mt), adică echivalentul energetic al a 50 de milioane de tone de TNT.
Este important să menționăm că testarea și folosirea armelor nucleare este interzisă prin Tratatul de Neproliferare Nucleară și este considerată o amenințare gravă la adresa securității globale.
Cum se construiește o bombă atomică?
Construirea unei bombe nucleare implică o tehnologie extrem de avansată și o cunoaștere profundă a fizicii nucleare. Există două tipuri de bombe nucleare: cele bazate pe fisiune și cele bazate pe fuziune.
Pentru a construi o bombă nucleară bazată pe fisiune, este necesar un izotop instabil al uraniului, numit uraniu-235, care se găsește într-o concentrație foarte mică în minereurile de uraniu obișnuite. În general, este nevoie de un proces de îmbogățire a uraniului pentru a produce suficient uraniu-235 pentru a construi o bombă atomică.
În interiorul bombei, o masă sub-critică de uraniu-235 este comprimată rapid pentru a deveni critică, ceea ce declanșează o reacție în lanț în care nucleele atomice se descompun în nuclee mai mici, producând energie și alte nuclee care, la rândul lor, se descompun. Această reacție în lanț produce o explozie extrem de puternică.
Bomba atomică bazată pe fuziune folosește un izotop instabil de hidrogen numit tritiu, care se găsește în mod natural într-o concentrație foarte mică în atmosfera terestră. În timpul detonării, o masă de tritiu și deuteriu (un alt izotop de hidrogen) este încălzită la temperaturi extrem de ridicate, producând o fuziune nucleară și o explozie și mai puternică decât o bombă bazată pe fisiune.
Este important să reținem că realizarea unei bombe nucleare este ilegală și reprezintă o amenințare gravă la adresa securității globale, iar cunoașterea sau încercarea de a construi o astfel de armă este considerată infracțiune și poate duce la consecințe grave.