Constantin Brâncuși s-a născut pe data de 19 februarie 1876, la Hobița județul Gorj, România, și a decedat în data de 16 martie 1957, Paris, Franța. El a fost un mare sculptor român cu contribuții importante la înnoirea viziunii plastice în sculptura contemporană. Francezii și americanii îl numesc, cel mai adesea, doar pe numele de familie, pe care îl scriu fără semne diacritice, „Brancusi”, pronunțându-l după regulile de pronunțare ale limbii franceze.
Viața lui Brâncuși
Constantin Brancuși a fost al șaselea copil al lui Radu Nicolae Brâncuși (1833-1885) și Mariei Brâncuși (1851-1919). Primul an de școală l-a studiat la Peștișani, apoi a continuat școala la Brădiceni. În timp ce lucra ca ucenic în Craiova, el s-a înscris cu bursă la Școala de Arte și Meserii din Craiova.
După ce a absolvit Școala de Arte și Meserii din Craiova (1894 – 1898) se duce la București unde termină și școala de Bellearte în 1902. În primul an din timpul studenției, în 1898, a creat lucrarea „Bustul lui Vitellius” cu care obține „mențiunea onorabilă”, apoi cu lucrarea „Cap al lui Laocoon” din 1900 obține medalia de bronz, iar „Studiu” făcut în 1901 câștigă medalia de argint.
Între 1900 și 1902, cu ajutorul doctorului Dimitrie Gerota, crează „Ecorșeu”, un studiu pentru reprezentarea corpului uman, lucrare căreia i se atribuie o medalie de bronz. Precizia detaliilor acestei lucrări face ca „Ecorșeul” să fie folosit în școlile românești de medicină.
În 1903, primește prima lucrare comandată a unui monument public, bustul generalului medic Carol Davila, care s-a pus la Spitalul Militar din București, acesta fiind singurul monument public al lui Brâncuși din București. Acestă lucrare a fost comandată de un consiliu format de fostul său profesor Dimitrie Gerota, pentru a îl ajuta pe Brâncuși să plătească drumul până la Paris.
Plata a fost împărțită în două tranșe, prima jumătate a fost plătită înainte să înceapă lucrul,iar cea de a doua tranșă la finalizarea operei. Când a prezentat-o în fața consiliului recepția a fost nesatisfăcătoare, diferite persoane din consiliu având opinii diferite. Înfuriat de inabilitatea consiliului de a înțelege sculptura sa, Brâncuși pleacă din sala de ședințe fără a primi a doua jumătate a banilor necesari plecării sale spre Franța, decizând să parcurgă drumul către Paris pe jos.
În drum spre Paris s-a oprit la Viena pentru un timp, perioadă în care a lucrat la un atelier de mobilă ca decorator. A început să viziteze diferite muzee cu opere de artă inaccesibile în România. Aici a făcut cunoștință cu sculpturile egiptene, care i-au influențat opera mai târziu în viață.
A plecat în 1904 spre München, dar după aproximativ 6 luni pornește pe jos prin Bavaria și Elveția și până la Langres, în Franța. Cand ajunge în apropriere de Lunéville, îl prinde o ploaie torențială și se îmbolnăvește de pneumonie, după recuperare înțelege că nu mai are puterile pentru a parcurge drumul spre Paris pe jos, astfel că ultima bucată a drumului o parcurge cu trenul.
În 1905 reușește la concursul de admitere la prestigioasa „Școală Națională Superioară de Arte Frumoase” din Paris, unde a lucrat în atelierul lui Antonin Mercié până în anul 1906.
La începutul carierei sale, sculpturile lui Brâncuși au fost reprezentări clasice ale formei umane. Transformarea structurii operei sale a cunoscut o evoluție rapidă, astfel încât, începând din 1907, i-au naștere sculpturile care îl vor prefigura pe artistul Brâncuși de mai târziu.
Operele create de Brâncuși
Creațiile lui Constantin Brâncuși dezvăluie geniul sculptorului. Multe dintre ele pot fi admirate și în prezent în diferite muzee din întreaga lume. De-a lungul vieții, Brâncuși a lăsat în urmă numeroase capodopere, precum:
- 1897 – Craiova – Bustul lui Gheorghe Chițu
- 1898 – București – Bustul Vitellius
- 1900 – București – Capul lui Laocoon
- 1902 – București – Ecorșeul
- 1902, octombrie – Craiova – bustul lui Ion Georgescu-Gorjan
- 1903 – București – Bustul generalului Carol Davila
- 1905 – Paris – Orgoliu
- 1906 – Paris – Copil – ghips
- 1906 – Paris – Supliciu – piatră
- 1906 – Paris – Cap de copil – bronz
- 1906 – Paris – bustul Victoriei Vaschide
- 1906 – Paris – bustul doctorului Zaharia Samfirescu
- 1906 – Paris – portretul pictorului Nicolae Dărăscu
Constantin Brâncuși și-a spus creațiile pentru prima dată la „Société Nationale des Beaux-Arts” și la „Salon d’Automne” din Paris în 1906. Artistul a realizat în anul 1940 „Poarta Sărutului” care face parte din Ansamblul Monumental din Târgu-Jiu. În 1907 a început lucrul la sculptura „Rugăciune”, o comandă pentru un monument funerar expusă în Cimitirul „Dumbrava” de la Buzău. Până în 1914, participă cu regularitate la expoziții colective din Paris și București, inaugurând ciclurile „Păsări Măiestre”, „Muza adormită”, „Domnișoara Pogany”.
În 1914, Brâncuși deschide prima expoziție în Statele Unite ale Americii la galeria „Photo Secession” din New York City, unde colecționarul american John Quin îi cumpără mai multe sculpturi, asigurându-i o existență materială prielnică creației artistice. În același timp, Brâncuși participă la cele mai importante expoziții sculptură din Statele Unite ale Americii, Franța, Elveția, Olanda și Anglia.
În atelierul său din „Impasse Ronsin”, din inima Parisului, Brâncuși și-a creat o lume a lui, cu o atmosferă românească. Abia în 1964 Brâncuși a fost „redescoperit” în România ca un geniu național și universal. Drept urmare, operele sale din Târgu Jiu: „Coloana Infinitului”, „Masa tăcerii” și „Poarta sărutului” devin parte a patrimoniului național cultural și, totodată, protejate de lege.
Foto: Wikipedia și gorjeniiluibrancusi.ro