Nicolae Titulescu a avut o minte genială și a marcat perioada în care acesta a trăit. S-a născut pe 4 martie 1882, la Craiova, și a murit pe 17 martie 1941 la Cannes, Franța.
Nicolae Titulescu a fost un diplomat, jurist, profesor și om politic român, în repetate rânduri ministru al Afacerilor Străine, ministru plenipotențiar, fost președinte al Ligii Națiunilor. Din 1935 a fost membru titular al Academiei Române.
Biografie Nicolae Titulescu
Nicolae Titulescu a fost fiul lui Ion Titulescu și al Mariei Urdăreanu. Majoritatea copilăriei acesta și-a petrecut-o la moșia tatălui său din Titulesti, județul Olt.
Ion Titulescu a îndeplinit funcția de prefect al județului Dolj, președintele Curții de Apel din Craiova, deputat în Parlament sub guvernul Ion C. Brătianu.
Între 1893-1900 Nicolae urmează cursurile Liceului „Carol I” din Craiova. Rezultatele excelente fac ca Nicolae Titulescu să primească o bursă de 5 ani la Facultatea de Drept din Paris. Aici, el își obține doctoratul și este inițiat în francmasonerie într-o lojă masonică din capitala Franței.
În 1905 s-a întors în România ca profesor de drept la Universitatea din Iași, iar în 1907 se mută în București, an în care s-a căsătorit cu Caterina Burcă.
Titulescu intră în politica în 1909, iar în 1912 obține un loc pe listele Partidului Conservator-Democrat și devine deputat de Romanați. Cinci ani mai târziu acesta este numit ministrul Finanțelor în Guvernul Ion C. Brătianu.
Nicolae Titulescu a susținut toată cariera sa unirea Transilvaniei cu România și declara: „România nu poate fi întreagă fără Ardeal… Ardealul e leagănul care i-a ocrotit copilăria, e școala care i-a făurit neamul, e farmecul care i-a susținut viața… Ardealul nu e numai inima României politice, priviți harta: Ardealul e inima României geografice”.
În 1918, Nicolae Titulescu a înființat, împreună cu Take Ionescu, Octavian Goga, Traian Vuia, Constantin Mille, la Paris, Comitetul Național Român, cu scopul de a propaga în opinia publică internațională dreptul poporului român la unitatea națională.
Începând din anul 1921 a funcționat ca delegat permanent al României la Liga Națiunilor de la Geneva, fiind ales de două ori (1930 și 1931) președinte al acestei organizații internaționale.
Nicolae Titulescu a observat pericolul nazist
Odată cu apariția nazismului, Nicolae Titulescu a observat pericolul care paște Europa și în acest sens a semnat, la Londra, în numele guvernului României, convențiile:
- împotriva agresorului și a depus eforturi remarcabile pentru încheierea în 1933 a Micii Înțelegeri;
- pentru încheierea în 1934 a Înțelegerii Balcanice (pacte regionale în care vedea o pavăză împotriva agresiunii din partea statelor revizioniste);
Pe 29 august 1936, Nicolae Titulescu a fost exilat din țară de către regele Carol al II-lea. Acestea din urmă era un apropiat al Germaniei și nu îi plăcea viziunea politică a lui Titulescu. Stabilit la început în Elveția, apoi în Franța, Nicolae a propagat chiar și în exil ideea prezervării păcii, anticipând pericolul unui nou război.
Activitatea diplomatică a lui Nicolae Titulescu a fost descrisă cel mai bine chiar de el: „Întreagă politică externă pe care am urmat… n-a avut decât acest țel: nu de a pregăti războiul, ci de a pregăti o rețea de alianțe de așa fel încât războiul să devină imposibil”.