Șiiți și suniți. Aceștia sunt cele două principale ramuri ale islamului și se deosebesc în mai multe moduri, inclusiv în privința credințelor, istoriei, liderilor religioși și practicilor religioase. Iată câteva dintre diferențele cheie între cele două:
Succesiunea liderilor religioși la șiiți și suniți
Suniți: Această majoritate a musulmanilor consideră că primii patru califi (Abu Bakr, Umar, Uthman și Ali) au fost liderii legitimi după moartea profetului Muhammad. Ei urmează un sistem de conducere cunoscut sub numele de „califat” sau „calif”.
Șiiți: Șiiții cred că Ali, vărul și ginerele lui Muhammad, ar fi trebuit să fie primul succesor și lider legat de profet. Ei recunosc imamii ca liderii religioși legitimi și cred într-o linie imamitică divină. Imamii au o autoritate spirituală și religioasă specială în islamul șiit.
Locul sfânt pentru șiiți și suniți
Suniți: Locul cel mai sfânt pentru suniți este Mecca, iar Medina are o semnificație specială. Ei se concentrează pe importanța Kaaba din Mecca în timpul pelerinajului islamic (Hajj).
Șiiți: Pentru șiiți, locurile importante includ orașul sfânt Karbala din Irak și orașul Qom din Iran. Aceste locuri au o semnificație deosebită în religia șiită și sunt locuri de pelerinaj pentru această comunitate.
Calendar religios:
Suniți: Utilizează calendarul islamic lunar, care se bazează pe mișcarea lunară a lunii. Acest calendar are 12 luni într-un an islamic și este utilizat pentru a determina datele religioase și sărbătorile.
Șiiți: Folosesc, de asemenea, calendarul lunar islamic, dar au și un calendar special numit „Hijrih Qamari”, care este folosit pentru a calcula datele religioase și sărbătorile specifice șiiților.
Practici religioase la șiiți și suniți
Suniți: Majoritatea practicilor religioase și ritualurilor sunite sunt similare cu cele șiite, inclusiv cei cinci piloni ai islamului: credința (iman), rugăciunea (salat), postul în timpul lunii Ramadan (sawm), contribuția financiară (zakat) și pelerinajul la Mecca (Hajj).
Șiiți: Deși majoritatea practicilor sunt similare cu cele ale suniților, șiiții au și ritualuri specifice, cum ar fi comemorările martirului Imam Hussein, care au un loc important în calendarul lor religios.
Acestea sunt câteva dintre diferențele majore între suniți și șiiți. Este important de menționat că există și subdiviziuni și variante regionale în cadrul fiecărei grupări, ceea ce poate duce la mai multe subculturi în islamul sunnit și șiit
De ce nu se înțeleg șiiții cu suniții?
Divergențele dintre șiiți și suniți au origini istorice și teologice complexe, iar aceste diferențe au fost exacerbate de evenimente politice și sociale în decursul secolelor. Iată câteva dintre principalele motive:
Istorie timpurie: Schisma dintre șiiți și suniți a avut loc în primele decenii ale islamului, la moartea Profetului Muhammad în secolul al VII-lea. Disputa privind cine ar trebui să fie succesorul legitim al Profetului a condus la o divizare între urmașii săi, iar această ruptură a devenit fundamentul pentru divergențele teologice ulterioare.
Imamatul și conducerea: Unul dintre principalele puncte de divergență este privirea asupra conducătorului comunității musulmane (calif sau imam). Șiiții cred că imamii lor sunt lideri divin desemnați, având un statut spiritual superior, în timp ce suniții cred că conducătorul comunității musulmane ar trebui să fie ales de către comunitate.
Tradiții și practici: Există diferențe în privința practicilor și tradițiilor religioase între cele două grupuri. De exemplu, anumite sărbători și ritualuri sunt sărbătorite diferit în tradiția șiiită față de cea sunnită.
Perspectiva asupra Ali: Ali, vărul și ginerele Profetului Muhammad, are o importanță deosebită în tradiția șiiită. Ali a fost primul imam pentru șiiți, în timp ce suniții îl recunosc ca un important lider, dar nu îi acordă același statut sacru.
Evenimente istorice: În istorie, au existat conflicte politice și bătălii între diferitele ramuri ale islamului, exacerbând divergențele și contribuind la perpetuarea tensiunilor.
Este important să subliniem că nu toți șiiții sau suniții sunt implicați în conflicte, iar mulți musulmani practică o formă de islam care promovează înțelegerea și toleranța între diferitele tradiții. În ciuda diferențelor lor, există, de asemenea, numeroși musulmani care caută să construiască punți de înțelegere și cooperare între comunitățile șiiită și sunnită.
Ce limbă vorbesc?
Majoritatea șiiților și suniților vorbesc aceeași limbă în funcție de regiunea geografică în care se află. În general, limbile vorbite între aceste două comunități musulmane sunt aceleași ca în țările respective. De exemplu, în țările arabe, cum ar fi Irak, Liban, Siria sau Yemen, aceștia vorbesc arabă. În Iran, unde majoritatea populației este șiiță, se vorbește persană.
În țările cu o populație musulmană semnificativă, cum ar fi Pakistanul sau Indonezia, șiiții și suniții împărtășesc, de asemenea, limbi comune, cum ar fi urdu sau bahasa indonesia.
De asemenea, este important să menționăm că, în ciuda diferențelor teologice și istorice, multe dintre comunitățile de șiiți și suniți împărtășesc aceleași limbi și au tradiții culturale similare în cadrul țărilor lor.
Foto: Pexels.com
