Arsenie Boca a fost un părinte ieromonah, teolog și artist plastic (muralist), ortodox român, stareț la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus și apoi la Mănăstirea Prislop, unde datorită personalității sale veneau mii și mii de credincioși, fapt pentru care a fost hărțuit de Securitate. 8 arestări și perioade detenție a suferit Arsenie Boca în timpul regimului comunist: 1945, 1948, 1950, 1951, 1953, 1955, 1956 și 1959.
Arsenie Boca a pictat biserica din Drăgănescu (la 25 km de București), precum și Icoana Maicii Domnului cu Pruncul din altarul Bisericii Sfântul Elefterie din București.
Viața lui Arsenie Boca
Arsenie Boca s-a născut în 1910, în satul Vaţa de Sus, din Munţii Zarandului. La naştere a primit numele de Zian Vălean. A fost fiul unui cizmar pe nume Iosif şi al Creştinei, o femeie casnică, din Ţara Zarandului. Despre primii ani din copilăria sa, a relatat chiar părintele Arsenie Boca, într-o declaraţie dată în 1945, în arestul Siguranţei, la Râmnicu Vâlcea.
Subsemnatul m-am născut în 1910, septembrie 29, în Vaţa de Sus, judeţul Hunedoara. Şcoala primară şi liceul în orăşelul Brad, acelaşi judeţ. De pe atunci mi se remarca o anumită înclinaţie spre singurătate şi spre probleme de religie, scria părintele Arsenie Boca, potrivit documentelor păstrate în Arhivele CNSAS.
Se spune că locul natal al lui Arsenie Boca a fost o căsuţă de pe Dealul Bujoara, aflat la marginea satului Căzăneşti, din comuna Vaţa de Sus.
Zian Boca, cel care avea să devină marele Arsenie Boca, s-a născut, în 1910, pe 29 septembrie, într-un sat din Hunedoara, un sat ardelean din Imperiu, într-o familie care avea să se destrame… Iată, „Sfântul Ardealului” s-a născut într-o familie ai cărui părinți aveau să divorțeze când el era copil, băiatul fiind încredințat tatălui, cu care, de altfel, a avut o relație specială și căruia i-a rămas recunoscător în mod straniu pentru o bătaie primită în copilărie, pentru că l-a învățat să nu mai piardă timpul.
Și toată viața a fost preocupat să nu piardă timpul. Cumva neiubit în copilărie sau mai degrabă însingurat, Zian este un elev excelent. Care, la 12 ani, descoperă moartea… tatăl lui moare de tuberculoză, iar el rămâne și mai singur și copleșit de nesiguranță, teamă și singurătate, a scris în volumul „Ei mă consideră făcător de minuni. Viaţa lui Arsenie Boca”, Tatiana Niculescu.
Copilăria micului Zian începe în cătunul de la poalele pădurii și pe dealurile de la Vața, în familia maternă. În serile cu lună plină, își însoțește bunica la cules de ierburi de leac și de descântec. Îi urmărește apoi mâinile care curăță de pământ rădăcinile și pun la uscat pe plita de lut frunzele și tulpinile. Agățați în grindă, săculeți cu plante uscate răspândesc un miros îndepărtat și adormitor de câmp înflorit.
Creştinismul nu e o afacere de duminică, ci este o strădanie de toate zilele, toată viaţa, de a ajunge stilul de viaţă şi concepţiile pe care aşa ni le-a lăsat Domnul nostru Iisus Hristos – Arsenie Boca.
Când bunica se îmbolnăvea îi lua capul lui Arsenie Boca în poala ei și îi descânta de deochi, ținând alături o strachină cu apă în care a pus un ou crud. Înmuia din când în când o crenguță de busuioc în apă și-l atingea cu ea pe la tâmple, îngânând cuvinte despre duhuri neștiute. Oul e lumea perfectă, Universul începuturilor, încă nestricat de suferință.
Divorțul părinților lui Arsenie Boca
După prăbușirea Imperiului Austro-Ungar și întregirea României, Creștina și Iosif Boca se despart. Căsătoria lor se încheie cu un divorț anunțat de tribunalul Arad în 1922. Ulterior, Creștina se recăsătorește cu un anume Dărău.
Divorțul este în vremea lor un act de curaj sau de forță majoră, căci presupune cheltuieli însemnate. Cei doi au de purtat apoi și un tacit stigmat social, mai ales dacă provin din lumea satelor și a târgurilor de provincie, precum pantofarul Boca și soția lui casnică.
Ucenicind la atelierul de cizmărie
Întors la Brad, Iosif Boca își redeschide, cu banii câștigați după o perioadă de muncă în Statele Unite ale Americii, atelierul de cizmărie. Are o clientelă constantă de târgoveți, bijutieri și aventurieri din industria metalelor prețioase, neveste de profesori și negustori cu dare de mână.
Îl ia pe lângă el pe Zian ca să-l învețe meseria pingelitului, să-i arate cum se iau măsurile pentru o pereche de pantofi noi, cum se potrivesc calapoadele de lemn.
Arsenie Boca se ferea de fete
Într-una dintre autobiografiile scrise mult mai târziu, Arsenie Boca se oprește puțin asupra părinților lui. Acesta își descrie tatăl ca fiind „un foarte bun pedagog”, care l-a învățat să facă bine în timpul vieții, iar despre mamă spune că nu i-a cerut niciodată ajutorul, îndemnând-o să-l uite, nedăndu-i mai deloc vești despre el.
Încă de când era tânăr, Arsenie Boca s-a ferit de fete înfrânându-și sentimentele și pasiunea carnală.
Filosofia lui Kant îl învață pe adolescentul Zian că se poate ajunge la desăvârșire numai prin îndreptarea moravurilor și lupta, adesea dureroasă, împotriva viciilor până la schimbarea deplină a caracterului, că starea etică a omului e amenințată mereu de Răul corupător, că Iisus a fot o ființă superioară, întruparea perfecțiunii morale, iar creștinismul este o religie a bunei conduite.
Ca stăpân moral al lumii, Dumnezeu întemeiază o singură Biserică: o comunitate universal guvernată de legislația morală divină, a scris în volumul „Ei mă consideră făcător de minuni. Viaţa lui Arsenie Boca”, Tatiana Niculescu.
Arsenie Boca visa să devină pilot
După terminarea liceului în anul 1929 și trecerea examenului de Bacalaureat, Arsenie Boca visează să devină vrea să urmeze școala civilă de pilotaj de la Cotroceni, dar costurile erau prea mari.
În schimb, mitropolitul Ardealului, Nicolae Bălan, dădea burse studenților nevoiași la Academia Teologică de la Sibiu. Zian are 19 ani. Vinde casa tatălui din Brad, care între timp murise, obține o bursă la teologie și se mută la internatul studenților teologi de la Sibiu.
Francmason de rit scoțian și membru fondator al Consiliului Ecumenic al Bisericilor, mitropolitul Bălan e anglofil, diplomat redutabil și abil orator. În cercurile intime se spunea despre acesta că ar fi fost un pătimaș homosexual și… zoofil.
Rugăciunea este cheia raiului, ea deschide porţile harului divin. Rugăciunea este un gaj, o garanţie a imortalităţii, căci cel ce vorbeşte cu Dumnezeu cu toată sinceritatea, devine mai tare ca moartea, sufletul lui devine nemuritor, iar corpul lui va reînvia în mod glorios – Arsenie Boca.
Arsenie Boca, îndrăgostit de o fată
Arsenie Boca a citit cam tot ce i-a căzut în mână despre fachirii și yoghinii indieni. Astfel, descoperă meditația și tehnica respirației controlate. Viața lui se schimbă brusc și nu mai vrea să se însoare și să devină preot.
Nu multă lume știe, însă în anii studenției Arsenie Boca se îndrăgostește de o fată. Se presupune că e vorba despre o colegă de facultate (fetele fuseseră admise la teologie chiar în anul venirii lui la Sibiu, 1929). Într-o declarație din 1955, Arsenie Boca menționează în treacăt că ar fi vrut s-o ia de nevasta pe fiica unui anume Dumitru Brașca din Sibiu.
Zian devine Arsenie Boca
Arsenie Boca este este hirotonit diacon celibatar pe 11 septembrie 1936 la o mânăstire improvizată în incinta unui palat al lui Constantin Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus.
În prima zi de vineri de după Paștele anului 1939, Zian mai face un pas către destinul său.
E Izvorul Tămăduirii, o sărbătoare care amintește de minunea săvârșită cu binecuvântarea Maicii Domnului, la un izvor din apropierea Constantinopolului, de viitorul împărat bizantin Leon cel Mare, în secolul al V-lea, cu mult înainte de despărțirea Bisericilor occidentală și răsăriteană.
La mânăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, un sobor de preoți, în frunte cu mitropolitul Bălan, sfințește apa. Mănăstirea nu a fost încă restaurată și de-abia se încheagă o oarecare viață religioasă. Aici are loc ceremonia tunderii în monahism a lui Zian Boca.
(… ) Ajuns în fața altarului, Zian se răstignește simbolic, după tradiții, întinzându-se cu fața la pământ, apoi făgăduiește ascultare, sărăcie și curăție și primește un nume nou: Arsenie, a scris în volumul „Ei mă consideră făcător de minuni. Viaţa lui Arsenie Boca”, Tatiana Niculescu.
Rugăciunile lui Arsenie Boca
Rugăciune de dimineață
„Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mă ca astăzi, toată ziua, să mă lepăd de mine însumi, că cine ştie din ce nimicuri mare vrajbă am să fac şi astfel, ţinând la mine, să Te pierd pe Tine.
Doamne Iisuse Hristoase, ajută-mi ca rugăciunea Preasfântului Tău nume să-mi lucreze în minte mai mult decât fulgerul pe cer, că nici umbra gândurilor rele să nu mă întunece, căci iată păcătuiesc în tot ceasul.
Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, că umblăm împiedicându-ne prin întuneric. Patimile au pus tină pe ochii minţii, uitarea s-a întărit în noi ca un zid, împietrind în noi inimile noastre şi toate împreună au făcut temniţă în care Te ţinem bolnav, flămând şi fără haină, aşa risipind în deşert zilele noastre, umbriţi şi dosădiţi până la pământ.
Doamne, Cel ce vii între oameni în taină, ai milă de noi şi pune foc temniţei, aprinde dragostea în inimile noastre, arde spinii patimilor noastre şi fă lumină sufletelor noastre. Doamne, Cela ce vii în taină între oameni, ai milă de noi, vino şi Te sălăşluieşte întru noi, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Tău cel Sfânt. Căci Duhul Sfânt se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea rămân neputincioase.
Doamne, Cel ce vii în taină, ai mila de noi, căci nu ne dăm seama cât suntem de nedesăvârşiţi şi cât eşti de aproape de sufletele noastre şi cât ne depărtăm noi prin păcatele noastre. Ci luminează lumina Ta peste noi, ca să vedem lumină prin ochii Tăi, să trăim în veci prin viaţa Ta. Lumina şi Bucuria noastră, slavă Ţie! Amin!”
Crezul – Simbolul Credinței
„Cred într-Unul Dumnezeu, Tatăl Atotștiitorul, făcătorul cerului și al pământului, văzutelor tuturor și nevăzutelor. Și într-Unul Domn Iisus Hristos, Fiul Lui Dumnezeu, Unul născut, Care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toți vecii.
Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut, Cel de o Ființă cu Tatăl, prin Care toate S-au făcut. Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara, și S-a făcut Om.
Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Pilat din Pont, și a pătimit și S-a îngropat, și a înviat a treia zi, după Scripturi. Și S-a suit la ceruri, și șade de-a dreapta Tatălui. Și iarăși va să vină cu slavă să judece vii și morții, a Cărui împărăție nu v-a avea sfârșit.
Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel Ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin Prooroci.
Într-Una sfântă, sobornicească și apostolică Biserică. Mărturisesc un Botez, întru iertarea păcatelor. Aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie. Amin!”
Rugăciunea iertării
„Iartă-mă, Doamne pentru tot ce puteam să văd și nu am văzut! Pentru tot ce puteam să aud și nu am auzit! Pentru tot ce puteam să simt și nu am simțit! Pentru tot ce aș fi putut să înțeleg și nu am înțeles! Pentru tot ce puteam să conștientizez și nu am conștientizat! Pentru iertarea pe care aș fi putut să o dau și nu am dat-o!
Pentru bucuria pe care aș fi putut să o trăiesc și nu am trăit-o! Pentru Lumina pe care aș fi putut să o primesc și nu am primit-o! Pentru viața pe care aș fi putut să o ocrotesc și nu am ocrotit-o! Pentru visele pe care mi le-aș fi putut împlini și nu le-am împlinit! Pentru necunoscutul în care aș fi putut să pășesc și din teamă nu am îndrăznit să pășesc! Pentru iubirea pe care aș fi putut să o exprim și nu am exprimat-o! Pentru tot ce puteam să creez bun și frumos și nu am creat pentru gloria Ta, Doamne și a Împărăției Tale Divine!
Pentru tot ce știu și nu știu că am greșit, pe Tine, Doamne, care ești Mila și Iubirea infinită, Te rog, iartă-mă și mă îmbracă cu nesfârșita Ta Iubire și Lumină!
Îți mulțumesc, Doamne pentru toată frumusețea pe care am văzut-o izvorând din Tine ! Pentru muzica tăcută a Inimii Tale, pe care mi-ai dezvăluit-o auzului! Pentru tot ce am simțit bun și minunat în viata mea! Pentru tot ce prin harul Tău am înțeles! Pentru lumina pe care am sorbit-o în adâncul meu! Pentru iertarea pe care dăruind-o, am dobândit pace!
Pentru bucuria fiecărei clipe trăite în Tine, Doamne! Pentru toate cadourile spirituale care mi-au îmbogățit ființa! Pentru viata mea, care e a Ta, o mică parte a simfoniei existenței! Pentru visele care au prins formă prin armonia iubirii Tale pentru mine! Pentru necunoscutul în care am pășit plin de curaj, regăsindu-Te! Pentru iubirea copleșitoare cu care mă dezmierzi clipă de clipă! Pentru tot ce am creat prin Tine bun și frumos, aducând cu umilință laudă Împărăției Tale divine!
Dumnezeu, Tatăl nostru, plimbându-se prin casa mea îmi va lua toate grijile și va vindeca toate bolile mele și ale familiei mele în Numele lui Iisus, Amin!”
Rugăciune către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu
„Preasfânta Stăpâna mea de Dumnezeu Născătoare, cu sfintele și preaputernicele tale rugăciuni izgonește de la mine, smeritul și ticălosul robul Tău, deznădăjduirea, uitarea, necunoștința, nepurtarea de grijă și toate gândurile cele întinate, cele rele și hulitoare de la ticăloasa mea inimă și de la întunecata mea minte. Și stinge văpaia poftelor mele, că sărac sunt și ticălos. Și mă izbăvește de multe rele și aduceri-aminte și năravuri, și de toate faptele cele rele mă slobozește. Că binecuvântată ești de toate neamurile, preacinstitul tău nume se slăvește în vecii vecilor. Amin!”
Rugăciune către Maica Domnului pentru sporirea minţii
„Preacurată Născătoare de Dumnezeu, casa pe care Înțelepciunea lui Dumnezeu Sieși Și-a zidit-o, dătătoarea darurilor duhovnicești, ceea ce de la cele lumești la cele dinainte de lume mintea noastră o înalți și pe toți la cunoștința înțelepciunii îi ridici! Primește această cântare de rugăciune de la noi, nevrednicii robii Tăi, care cu credință și cu smerenie ne închinăm în fața Preacinstitei Tale icoane! Înduplecă-L pe Fiul Tău și Dumnezeul nostru să le dea mai marilor noștri înțelepciune și putere, judecătorilor dreptate și necăutare la fața omului, păstorilor înțelepciune duhovnicească, râvnă și bună pază a sufletelor noastre, învățătorilor smerită înțelepciune, fiilor ascultare și nouă tuturor Duhul chibzuinței și al evlaviei, duhul smereniei și al blândeții, duhul curăției și al adevărului.
Și acum, Maică Prealaudată, dă-ne buna sporire a minții, pe cei aflați în vreajbă și în dezbinare împacă-i, unește-i și pune între ei o legatură de iubire nedesparțită, pe cei rătăciți din nesocotință întoarce-i spre lumina adevărului lui Hristos, povățuiește-i frica de Dumnezeu, înfrânarea și hărnicia, dă-le cuvântul înțelepciunii și cunoștințe folositoare de suflet celor ce le cer, luminează-ne cu bucuria cea nepieritoare,
Cea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai slavită decât Serafimii. Iar noi, văzând faptele minunate și preachibzuita înțelepciune a lui Dumnezeu în lume și în viața noastră, să ne înstrăinăm de deșertăciunea pământească și de prisositoarele griji lumești și să ne ridicăm mințile și inimile noastre spre cer, pentru ca, prin ocrotirea și ajutorul Tău, laudă, mulțumire și închinare pentru toate să-i aducem Întreit Slăvitului Dumnezeu și Ziditorul tuturor, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin!”
Rugăciune pentru curățirea de păcate
„Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta, și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea. Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea și de păcatul meu mă curățește. Că fărădelegea mea eu o cunosc și păcatul meu înaintea mea este pururea. Ție unuia am greșit și rău înaintea Ta am făcut, ca să fii îndreptățit întru cuvintele Tale și să biruiești când vei judeca Tu.
Că iată, întru fărădelegi m-am zamislit și în păcate m-a născut maica mea. Că iată, adevărul ai iubit, cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale mi-ai arătat mie. Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți. Spală-mă-vei și mai vârtos decât zăpada mă voi albi. Auzului meu vei da bucurie și veselie, bucura-se-vor oasele mele cele smerite.
Întoarce fața Ta către păcatele mele și toate fărădelegile mele șterge-le. Inima curată zidește întru mine, Dumnezeule și duh drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele. Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel sfant nu-l lua de la mine. Dă-mi mie bucuria mântuirii Tale și cu duh stăpânitor mă întărește. Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale și cei necredincioși la Tine se vor întoarce. Izbăvește-mă de vărsarea de sânge, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele.
Bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta, Doamne, buzele mele vei deschide și gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfa, ți-aș fi dat. Arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu este duhul umilit. Inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi. Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, și să se zidească zidurile Ierusalimului. Atunci vei binevoi jertfa dreptății, prinosul și arderile de tot, atunci vor pune pe altarul Tău viței. Amin!” – Arsenie Boca.
Foto: b1.ro, g4media.ro, Wikipedia