Există mai multe lucrări și texte cunoscute sub numele de „Biblia Diavolului”, dar acestea sunt în general considerate a fi ficțiune sau opere literare creativ inventate, fără nicio bază istorică sau teologică reală.
De asemenea, trebuie menționat faptul că termenul „Biblia Diavolului” poate fi confuz pentru că poate fi interpretat în mai multe moduri. Unii se referă la anumite lucrări în care Diavolul este considerat personajul principal, cum ar fi „Faust” de Goethe, „Paradise Lost” de John Milton sau „The Master and Margarita” de Mikhail Bulgakov. Acestea sunt opere literare celebre, dar nu sunt considerate sfinte sau religioase în vreun fel.
În concluzie, nu există o Biblie Diavolului adevărată și recunoscută în tradiția creștină, iar orice astfel de afirmație trebuie privită cu mare precauție și verificată cu atenție.
Cu toate acestea, există câteva exemple de texte care au fost denumite „Biblia Diavolului”. Unul dintre cele mai cunoscute este „Malleus Maleficarum” (Ciocanul vrăjitoarelor), o lucrare medievală scrisă de către doi călugări dominicani germani. Această carte, publicată în 1487, a fost folosită pentru a justifica și a extinde practica vânătorii de vrăjitoare în Europa. Totuși, această lucrare nu este considerată de către majoritatea creștinilor ca fiind parte a canonului biblic.
Ce spune Biblia creștină despre Diavol?
În Biblia creștină, Diavolul (sau Satan) este prezentat ca fiind un înger căzut care a devenit răzvrătit împotriva lui Dumnezeu și care încearcă să îi ispitească și să îi ducă pe oameni spre păcat și spre rău.
În Vechiul Testament, Diavolul apare ca o forță malefică care îl tentează pe Adam și pe Eva să mănânce din fructul interzis din Grădina Edenului, ceea ce duce la căderea lor și la expulzarea lor din Rai. În această perioadă, Diavolul este descris ca un adversar al lui Dumnezeu și al oamenilor, care încearcă să-i deturneze de la calea lui Dumnezeu.
În Noul Testament, Diavolul este prezentat ca o forță care încearcă să îi ispitească pe Iisus Hristos în deșert, oferindu-i putere și bogăție în schimbul adorării sale. Iisus îi respinge tentațiile și îl numește pe Diavol „tatăl minciunii”. În continuare, Diavolul încearcă să-l învingă pe Iisus prin încurajarea oamenilor să îl respingă și să îl ucidă. Cu toate acestea, prin învierea sa, Iisus reușește să îl învingă pe Diavol și să câștige victoria asupra morții și păcatului.
În general, Biblia creștină consideră Diavolul ca pe o forță a răului și a păcatului, care încearcă să îi deturneze pe oameni de la calea lui Dumnezeu și să-i atragă spre perdiție. Cu toate acestea, prin credință și prin urmarea lui Hristos, oamenii pot să îi învingă pe Diavol și să câștige viața veșnică în Împărăția lui Dumnezeu.
Foto: YouTube.com și linkedin.com